VIOLENȚA IN FAMILIE

Violența în familie este o formă de violență în bază de gen, care își are originea în atitudinile și convingerile persistente referitoare la rolurile atribuite disproporțional bărbatului și femeii  în contextul familial și social.

Acțiunile de violență în familie pot avea loc între soți, foști soți sau parteneri intimi, părinți și copii, între alte rude sau afini până la al patrulea grad de rudenie sau persoane în privinţa cărora a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară.

Violența fizică se întâmplă atunci când cineva folosește forța fizică și statutul său de superioritate pentru a-și impune controlul asupra victimei. Aceasta se manifestă prin lovire, trântire, tăiere, tragere de păr, strangulare, muşcare, otrăvire sau oricare altă acțiune care poate aduce vătămări corporale vizibile sau invizibile.

Violența sexuală are loc atunci când cineva folosește forța și statutul său pentru a întreține cu victima un raport sexual sau pentru a întreprinde orice altă acțiune cu caracter sexual, inclusiv în formă perversă, fără a ține cont de dorința victimei. Acest tip de violență se manifestă prin avansuri, aluzii, mângâieri, sărutări, atingeri în locuri intime fără acordul victimei sau atunci când ea este în imposibilitate de a-l exprima

Violența psihologică este atunci când agresorul, prin conduita sau vorbele sale, ofensează, face victima să se simtă umilită, neajutorată și subordonată. Acțiunile care conduc la această stare pot fi: luarea în derâdere, insultarea, poreclirea sau șantajarea. Uneori, agresorul îi poate interzice victimei să se realizeze profesional sau să comunice cu familia și prietenii.

Acțiunile în care un membru al familiei sustrage sau deteriorează bunurile personale ale altuia, îl lipsește de hrană, medicamente, bani, obiecte de primă necesitate, îl impune la munci nedorite sau nocive în detrimentul sănătății, cu scopul de a-și impune voința și controlul,  sunt catalogate ca forme de violență economică.

Violența spirituală se întâmplă atunci când cineva interzice, ridiculizează sau penalizează valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase ale altei persoane, cu scopul de a-i impune un sistem de valori inacceptabile sau de a subestima importanța satisfacerii necesităților moral-spirituale ale acesteia.

Agresiunea poate fi probată prin fotografii, înregistrări video sau audio. Acestea vor ajuta inclusiv la confirmarea identității victimei și agresorului.

Ordinul de restricție de urgență

Ordinul de restricție de urgență este un act care conține un set de măsuri menite să asigure de urgență siguranța fizică și psihică a victimei. Pentru emiterea lui, victima va depune o plângere la poliție sau va contacta 112.

Prin ordinul respectiv, agresorul va fi obligat să părăsească locuința comună pentru o perioadă de până la 10 zile. Acestuia îi va fi interzis să contacteze victima, iar dacă agresorul deține armă, îi va fi interzis să o poarte.

Dacă agresorul nu respectă ordinul, victima este obligată să raporteze la poliție prin apel la 112. Încălcarea ordinului se sancționează contravențional cu arest sau amendă. Victima are dreptul, în perioada de acțiune a ordinului sau în afara acestuia, să solicite eliberarea ordonanței de protecție.

Ordonanța de protecție

Ordonanța de protecție emisă de instanța de judecată prin încheiere judecătorească protejează victima de violența ce poate surveni ulterior. Aceasta obligă agresorul să părăsească locuința comună, chiar dacă el este proprietarul locuinţei, să stea departe de locul aflării victimei și a copiilor și să nu contacteze cu ei sau cu alte persoane dependente de victimă.

Ordonanța obligă agresorul să contribuie la întreținerea copiilor comuni, stabileşte un regim temporar de vizitare a copiilor și poate interzice agresorului să păstreze sau să poarte armă.

Pentru a obține ordonanța de protecție, este nevoie de a depune o cerere de chemare în judecată. În cerere se indică circumstanţele actului de violenţă, intensitatea, durata, consecinţele suportate şi alte circumstanţe care indică asupra necesității aplicării măsurilor de protecţie.

Cererea poate fi înaintată instanței de judecată de către victima violenței în familie sau de către reprezentantul ei legal, de către procuror, polițist sau asistent social în cazul în care victima este în imposibilitate de a depune cererea personal. În cazul copiilor, cererea poate fi înaintată de către unul dintre părinți, de reprezentantul legal sau de autoritatea tutelară.

Cum soliciți ajutor? Victima poate raporta un caz de violență în familie apelând la 112 sau poate depune o plângere la procuratură sau la poliție, la locul de trai sau la locul comiterii faptei. Ea va primi un număr de înregistrare a plângerii, care va confirma că aceasta a fost recepționată.