Ce este violența în familie?

Violența în familie (cunoscută și sub numele de violență domestică) se referă la orice formă de abuz pe care o persoană (abuzatorul) o îndreaptă asupra altei persoane (victima). Atunci când vorbim despre violența domestică, trebuie să știm că aceasta nu se limitează doar la o agresiune fizică, ci și la agresiune verbală; aceasta poate fi și sexuală, psihologică, emoțională, economică, spirituală sau legală.

E important să știi că toate formele de violență în familie sunt ilegale și inacceptabile.

Exemple de manifestări ale violenței psihologice

Dacă în cazul agresiunii fizice, lucrurile sunt clare, hai să vedem ce gesturi sau fapte sunt considerate a fi manifestări ale violenței psihologice:

• țipatul
• diminuarea stimei de sine a unei persoane prin critici constante, minimalizare, jigniri sau insulte
• amenințarea sau intimidarea victimei pentru a obține conformare din partea acesteia
• amenințările
• manifestarea de violență față de un obiect sau un animal de companie
• hărțuirea
• izolarea victimei de prieteni și familie.
• posesivitatea excesivă
• lipsa încrederii în capacitatea victimei de a lua decizii
• control excesiv
• inducerea sentimentului că victima nu va putea ieși din relație
• învinuirea victimei pentru acțiunile sau sentimentele abuzatorului

De ce apare violența în familie?

Trebuie să clarificăm din capul locului că violența nu apare ca urmare a ceva ce a făcut sau nu a făcut victima.

Abuzatorii folosesc violența domestică pentru a obține putere și control asupra victimelor lor și este deci o alegere pe care abuzatorul o face. Prin urmare, violența nu este un instinct sau un gest necontrolat.

Cele mai multe studii arată că violența este un comportament învățat și, de regulă, copiii care au fost victime sau martori ale actelor de violență vor deveni, la rândul lor, abuzatori.

Prin urmare, există anumiți factori care ar putea contribui uneori la predispoziția unei persoane pentru abuz, cum ar fi:

– trecerea printr-o traumă în copilărie

– statutul de martor al violenței domestice în copilărie

– deținerea anumitor sisteme de credință despre ierarhie și dominație

În ceea ce privește dorința abuzatorului de a deține controlul, cauzele ar putea fi:

• o stimă scăzută de sine
• tulburări de personalitate
• dificultăți în gestionarea furiei
• acces redus la educație
• anumite ideologii în ceea ce privește inferioritatea genului și anumite atitudini culturale
• consumul de substanțe

Măsurile, de cele mai multe ori, sunt individuale pentru că și răspunsul la acest stres este diferit de la persoană la persoană.

Aici putem da exemplu un părinte care se bucură de prezența copiilor și de timpul petrecut împreună, de a se conecta cu aceștia, dar avem și situații în care părinții se simt copleșiți de energia copiilor și nevoia acestora de a petrece timp împreună. Exact cum spuneam mai sus, în momentul în care intimitatea personală este atacată, de multe ori răspunsul nostru este furia.

Ne pot domoli furia prin:

• crearea unei zone de intimitate
• respectarea tabieturilor celorlalți
• adaptarea prin compasiune și respect la o anumită situație

Trebuie să înțelegem că și cei din jurul nostru trec prin aceleași momente și stări ca ale noastre. Este timpul să ne luăm un răgaz, să ne privim partenerul în ochi câteva momente și să încercăm să ne vedem prin privirea lui.

Ce faci atunci când izbucnește un episod cu violență?

Apelează la Inspectoratul (Sectorul) de poliţie local. asistentul social comunitar, Administraţia publică locală, medicul de familie Dacă nu poți părăsi locuința, încearcă să te izolezi într-o cameră și să suni la 112.