Infractiunea de furt

Pe scara istoriei, furtul se situeaza printre primele manifestari daunătoare ale omului contra omului – ca individ sau colectivitate de indivizi, iar fapta a fost întotdeauna profund dezavuata moral si drastic sancționată, in trecutul indepărtat chiar cu pedeapsa capitală la unele popoare, ori cu pedepse infirmizante fizic. Furtul este cea mai tipică și frecventă formă de încălcare a relațiilor sociale cu privire la patrimoniu.

Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fara consimțământul acestuia, in scopul de a și-l însusi pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la unu la 12 ani conform Codului Penal al Republicii Moldova. Se consideră bunuri mobile si orice energie care are o valoare economica, precum si inscrisurile. Fapta constituie furt chiar daca bunul apartine in intregime sau in parte făptuitorului, dar in momentul savârșirii acel bun se găsea in posesia sau deținerea legitiăa a altei personae. Toate persoanele care au săvîrşit infracţiuni pe teritoriul Republicii Moldova urmează a fi trase la răspundere penală. Pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare a condamnatului ce se aplică de instanţele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvîrşit infracţiuni, cauzînd anumite lipsuri şi restricţii drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echităţii sociale, corectarea şi resocializarea condamnatului, precum şi prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni atît din partea condamnaţilor, cît şi a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Obiectele de valoare sau banii lichizi vor fi întotdeauna în atenţia infractorilor care concep diverse modalităţi de a şi le însuşi, indiferent dacă acestea se află într-o locuinţă, magazin ori depozit. Multe furturi din locuinţe sunt comise spontan, favorizate de oportunităţile create de neatenţie, neglijenţă. Un hoţ observă un geam deschis, o uşă neasigurată sau lipsa unui sistem de alarmă şi acest lucru îl determină să acţioneze. Astfel, este extrem de neplăcut să-ţi găseşti casa spartă la întoarcerea din concediu, iar măsurile luate de proprietari pentru a induce răufăcătorilor sentimentul că șansele de a sparge locuința sunt minime, iar riscul este maxim, constituie o adevărată barieră psihologică

În scopul reducerii riscului victimal în cazul comiterii infracţiunilor de furturi se recomandă să respectați următoarele măsuri de precauție:

– interziceți accesul în locuinţă şi refuzați să oferiți informaţii despre dvs., bunurile pe care le deţineţi ori despre vecini, persoanelor străine ce pretind că reprezintă diverse instituţii, dar care nu se pot legitima; -păstraţi relaţii bune cu vecinii: aceştia vă pot supraveghea locuinţa când nu sunteţi la domiciliu; -instruiţi copiii să păstreze cu grijă cheia şi să nu permită accesul în locuinţă a persoanelor necunoscute, care pretind că au fost trimise de părinţi sau sunt prietene cu aceştia; -dacă plecaţi undeva la odihnă pentru mai mult timp, încredințați lucrurile de preţ rudelor sau depozitaţi-le la bancă; -nu lăsați casa/apartamentul să arate nelocuit.

Analiza infracţiunilor de furturi din locuinţe evidenţiază o multitudine de moduri de operare utilizate de infractori pentru săvârşirea unor astfel de fapte, iar cele mai dese furturi săvârșite este posibil pe fondul neglijenţei proprietarului în a adopta măsuri simple, dar eficiente de autoprotecţie.

NU DAȚI NICIO ȘANSĂ SPĂRGĂTORILOR! NU UITAŢI CĂ PAZA BUNĂ TRECE PRIMEJDIA REA!